Cauta in stiri

RSS Feed

monden

Motocicletele condimenteaza sau scurteaza viata?

01.08.2008
Foto ©: Kevin Wing

Omul de afaceri Elan Schwartzenberg, care merge pe motocicleta de la 17 ani, nu intelege spaima unora de a se aseza in saua motorului. Dupa o cazatura zdravana, prietenul sau Victor Ponta a jurat sa nu se mai atinga in veci de un vehicul cu doua roti.

PRO • Elan Schwartzenberg, om de afaceri

Acum imi place Harley-Davidson, imi place sentimentul de libertate pe care il genereaza, siguranta si faptul ca, spre deosebire de motocicletele super-sport, care imi placeau acum zece ani, nu iti da tentatia de a merge cu 250 km/h. Ma dau pe motociclete de la 17 ani, asa ca nu-i prea inteleg pe astia care spun ca motocicleta le da o senzatie de nesiguranta. Cei care nu au mers niciodata cu motocicleta pierd senzatia de libertate totala, la Harley-Davidson, la cele super-sport pierd senzatia de maxima adrenalina, pe care am trait-o si o cunosc, la cele pentru teren pierd capacitatea de a ajunge in zone in care nici un alt vehicul nu poate ajunge.

In general, cei care n-au mers niciodata cu motocicleta pierd sentimentul de vulnerabilitate maxima. Indiferent cat de bun esti si cine esti ca persoana, iti poti termina viata instantaneu.Parerea mea e ca orice fel de om ar trebui sa incerce cel putin o data senzatia asta de modestie, de vulnerabilitate maxima, care iti pune lucrurile intr-o cu totul alta perspectiva. Mai toti suntem foarte plini de sine si, cand treci printr-o secunda de cumpana si ai norocul sa scapi, realizezi ca atunci se putea termina tot. Oameni de business, politicieni, care sunt foarte siguri pe ei si pe viitorul lor, ar trebui sa aiba un moment din acesta de umilinta.

CONTRA - Victor Ponta, deputat
Riscuri exagerate

12 ani am mers pe motor, am avut de la Mobra pana la motociclete mai puternice, niciodata nu mi-a placut Harley-Davidson. Am avut mici incidente minore, mici cazaturi, pe care nu le-am pus la socoteala, dupa care, exact in anul in care s-a nascut Andrei, in 2003, am avut o cazatura mai puternica, mi-am fracturat clavicula, o coasta.

Din cauza unei gropi am fost aruncat in fata si a cazut motocicleta peste mine. Nu mi-e frica si acum tanjesc cand vad motociclete, dar m-am gandit: „Daca mai patesc ceva si o sa ma vada fiu-meu in rotile toata viata?“. Motiv pentru care de atunci pana in ziua de azi, si probabil toate zilele de acum incolo, nu m-am mai atins de doua roti. In Romania, mi se pare un risc exagerat, din cauza gropilor, cainilor, a lipsei de atentie a restului participantilor la trafic.

Atunci cand am cazut stiu ca nu m-a ajutat nimeni, doar ma ocoleau asa, ca pe un caine mort. Cred ca e un risc exagerat, dar principalul declic psihologic a fost ca, daca mor, nu-i cel mai rau lucru, cel mai rau lucru e ca in loc sa-mi ajut eu copiii sa trebuiasca sa ma creasca ei pe mine. Mai mult, pe Andrei il cresc in adoratie pentru patru roti, in sensul ca merge deja la karturi, si in antipatie totala fata de doua roti. La cinci ani jumate, va poate tine o prelegere despre cat de bune sunt patru roti si cat de rele sunt doua roti.

Sursa: Cotidianul

Bookmark and Share
 

Spune-ti parerea

 
 
 
 
 
 

Avertisment
Autorul comentariului va fi singurul responsabil de continutul acestuia si isi va asuma eventualele daune, in cazul unor actiuni legale impotriva celor publicate.
Va rugam sa nu folositi un limbaj indecent.